Ferestrele deschise

Mă întrebam – de multe ori – pe vremea când eram copil, de ce ochii unor oameni emanau căldură – un soi de liniște presărată cu armonie și sclipire asemenea stelelor pe cerul nopții … și, pe de altă parte – de ce unii oameni aveau ochi reci, goi, fără expresie, șterși, ce mă duceau cu gândul la ghețari, la iernile geroase și crunte. 

Ochii sunt asemenea unei ferestre. O fereastră poate fi doar de două feluri: închisă sau deschisă. 

Atunci când fereastra este deschisă, sufletul privește exteriorul; ochii sunt plini de viață, luminoși, calzi și jucăuși. Astfel, ochii devin expresia sufletului. 

O fereastră deschisă este poartă către profunzimea și simplitatea sufletului, către grădina înflorită a Paradisului. 

În schimb, o fereastră închisă … este închisă – lipsește compasiunea, empatia, bucuria, fericirea, pacea, căldura, armonia, dragostea etc. O fereastră spune multe despre spațiul din care vine un om într-un moment al vieții sale: ego sau inimă.  Frică sau dragoste. Grijă sau liniște. Control sau libertate. Teamă sau curaj.

Pe parcursul vieții, omul oscilează între cele două medii: închis – deschis; omul crește. 

Cu timpul, ajunge la un echilibru – la capacitatea de a menține acea fereastră deschisă. Face liniște în interior și asta se va vedea în ochi. 👀

Prin urmare: privește – i ochii și ai să îi cunoști spațiul sau privește – i ochii și ai să îi cunoști sufletul.

Sursă foto: pinterest.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s